stiu ca nu am mai reusit sa postez dar va urma' asta daca a citit careva ceva si va placut

SbC*3*-Inapoi la normal

         M-am uitat afara nu era nimeni, dar am auzit un chicotit ce venea de dupa casele vecine. M-am gandit ca e Daniel amuzandu-se pe seama mea, dar nu ma deranja asa mult, eram prea fericita ca in sfarsit am inteles ce se petrece si ce s-a intamplat. M-am intors pe calcaie spre pat si m-am asezat pe marginea acestuia. Am privit ceasul de pe noptiera. Indica ora 04:15 a.m.
Maine ce zi era? Parca mai am si scoala. Numai gandul la ea ma facea sa ma simt rau. Am ajuns pana la calculator fara sa ma accidentez in propriile-mi picioare si am observat ca aveam tot ce trebuia pentru scoala rezolvat. "Daniel poate sa fie cateodata nesuferit, dar de multe ori chiar e un scump" gandeam in timp ce ma minunam cate facuse pentru mine.
          M-am gandit sa intru pe mess sa vad cine este din colegii mei. Cand l-am deschis am ramas socata sa vad cate mailuri aveam de la Adela, prietena mea si colega mea de banca. Le-am numarat cu aproximatie, sau mai bine zis am selectat sa le bifeze pe toate, iar cand am vazut numarul am ramas si mai socata. Aveam vreo 200 de mesaje de la ea, vreo 10 de la tata, in care ma anunta ca e bine si ca o sa se intoarca curand si alte povesti de ale lui si vreo 50 de la altii din lista pe care nici nu ii cunosteam. Am citit mesajele de la Adela. Ultimele. Doar nu eram nebuna sa le citesc pe toate, dar avand in vedere ca eram prietena unui vampir, era sa fac pasul cel mare cu el si eram gata, gata sa mor pentru el, nimic nu ma mai mira la mine.
Ultimele mesaje sunau cam asa:

       "Angela! De ce nu raspunzi la mesaje? Ce s-a intamplat? De ce nu mai vi la scoala? Te rog sunama daca citesti mesajul asta! Te rog..... sunt foarte ingrijorata colega ..... imi e dor de tine si te pup ..... sper sa imi raspunzi"

       "Iar nu am primit nici un mesaj de la tine.... m-am saturat sa tot astept .... ce se intampla? ..... unde ai plecat? ..... de ce nu mi-ai zis nimic? s-a intamplat ceva cu tatal tau? te rog raspunde"

       "Gata .... nu mai suport sa nu mai stiu nimic de tine .... ma faci ca sun la politie ... sau la dosareleX .... ce naiba se intampla de nu imi raspunzi? tu mereu ma sunai si cand lipseai o zi de la scoala.... esti suparata pe mine? .... am facut eu ceva si te-ai suparat pe mine si acum te razbuni? .... te rog zi-mi pentru ca tacerea asta ma omoara ..... este mai rea decat ura pe care probabil o simti pentru mine sau orice altceva..... te rog raspunde-mi urgent la mesaj ca altfel nu stiu ce am sa fac"
       Cand am vrut sa incep sa scriu, am simtit o adiere a aerului ce intra pe geam insa nu am dat importanta, pana cand am simtit doua maini reci ca gheata in jurul gatului meu. Practic am sarit de pe scaun, speriindu-ma de moarte.
      - "Chill out..... eu sunt" imi zise Daniel dupa ce imi vazu reactia.
      - "Tu erai" am spus eu usurata asezandu-ma la loc pe scaun.
      - "Ce faci tu acolo asa concentrata? Din cate stia ma facut toate temele ce ne-au fost date la scoala".
      - "Ii scriam un mail lui Adela. Colega mea. E foarte stresata ca nu i-am raspuns si se ingrijoreaza repede".
      - "Posibil. Profesorii nu au zis nimanui ca ai avut gripa" imi zise el asezandu-se pe pat.
          Am terminat de scris mailul Adelei in care i-am zis ca vom vorbii maine, ca vin la scoala, dupa care m-am dus la baie sa fac un dus pentru a ma relaxa. Apa calda imi amortea muschii dandu-mi o senzatie de moleseala. Am iesit din baie, mi-am infasurat parul in prosop si m-am schimbat in pijamale dupa care m-am spalat pe dinti. Mi-am sters un pic parul cu prosopul apoi l-am uscat cu feonul. Cand am intrat in camera, Daniel dormea sau asa imi parea mie. Parea un print adormit ca in povesti astept sarutul pentru a fi trezit.
M-am apropiat incercand sa nu fac zgomot. Am vazut ca zambea, probabil auzise ce avea de gand sa fac dar nu a schitat nici un alt gest, asa ca am continuat. M-am aplecat deasupra lui apropiindu-mi cat de incet posibil busele de ale lui intr-un sarut bland, dupa care m-am retras. A deschis ochii, zambindu-mi, dupa care m-a prins de maini tragandu-ma peste el ajungand in partea cealalta a patului, el sarutandu-ma de aceasta data scurt. M-a privit o secunda in ochi dupa care mi-a zambit si s-a asezat pe spate tragandu-ma la pieptul lui. Nu am opus rezistenta. Am adormit imbratisati.

Nu am dormit mult pentru ca alarma ceasului sunase de desteptare. Cand m-am trezit am intins mana dupa el dar nu mai era. M-am speriat si am inceput sa il strig.
        - "DANIEL!"
        - "Aici jos! Sunt in bucatarie" imi raspunse. Ce naiba cauta el in bucatarie, doar vampirii nu mancau. Mi-am incaltat papucii, mi-am luat hatul pe mine si am coborat scarile spiralate. Cand am ajuns in tocul usii, un miros imi gadila simturile. "Stia sa si gateasca!" ma minunam eu.
        - "Cat de cat posibil" imi raspunse el intorcandu-se spre mine. S-a apropiat de mine cu pasi repezi.
        - "Buna dimineata! somnoroaso" imi zise acesta sarutandu-ma dulce.
        - "Buna dimineata!" am zis, intinzandu-ma sa-l sarut pe buzele intredeschise dupa care m-am retras.
        - "Ce avem la mic dejun?" il intreb in timp ce ma asezam la masa.
        - "Pai ce am gasit pe aici: oua, costita, clatite umplute cu dulceata, cafea sau suc natural" zambea in timp ce insiruia toate aceste bunataturi.
Cum de stia sa gateasca? De unde stia? Vampirii nu mancau mancare normala deci nu avea cum sa stie. Era vreun manual al vampirilor care sa te invete sa gatesti sa iti vrajesti victimele? sau ce era?
        - "Nu e nimic de genul" imi raspunse Daniel amuzat.
        - "Ma bucur ca te amuzi, dar mi se pare foare ...."
        - "Ciudat?" completa el chicotind.
        - "Da. Nu am mai vazut un vampir gatind" i-am zis eu . "Adica nu am mai vazut un vampir asa de aproape. Nu ca tine" imi ziceam in gand si eram sigura ca ma putea auzii. A oftat dupa care mi-a intins farfuria cu bunatati.
        - "Sa ai pofta! Si grabeste-te, trebuie sa ajungem la facultate".
        - "Bine. Incerc" ii zic dupa care scot limba si ma apuc de mancat.

Dupa ce am strans masa, m-am dus sus sa ma schimb luandu-mi o fusta pe mine si o camase de culoare bleumarin si am plecat la scoala impreuna cu el. Afara norii formau o patura ce acopereau cerul intr-o nuanta de grii dandu-ne impresia ca este seara.

Cand am ajuns in curtea facultatii, am fost asaltata de prietena mea Adela care mi-a sarit in brate.
        - "Colega! Pe unde ai umblat? Stii cat de ingrijorata am fost?" striga la mine in timp ce nu imi dadea drumul.
        - "Adela, daca imi dai drumul sa respir poate as putea sa iti zic" i-am zis eu in soapta.
        - "Scuze" chicotii si imi dadu drumul.
        - "In primul rand nu am plecat nicaieri. Am fost racita, am avut gripa si nu am vrut sa va molipsesc. Si oricum Daniel vorbise cu profesorii" i-am zis in timp ce am luat-o de mana ca sa intram in cladirea mare din fata noastra. Aceasta a ramas muta si m-a urmat. Facultatea era o cladire veche as putea spune, cu un design antic dar foarte complex cu diferite figuri de culoare alba. Poarta de la intrare semana mai mult cu o fortareata din fier. Am intrat si am mers la ore.

SbC*2*-Amintirea

-"Problema este ca eu nu sunt un baiat normal". Am zambit un pic amuzata de ceea ce zisese el. "Asta nu e ceva nou" imi ziceam in gand chicotind. Un tusit se auzii din partea lui si am devenit din nou serioasa.
-"Sunt ... vampir". Parca mi-a picat fata jos si acum trebuia sa o adun cu matura si sa o reasamblez ca un puzzel. Cum naiba vampir? Ei nu exista. Sunt persoanje mirifice. "Sigur a vazut ca nu sunt sanatoasa si ma ia la misto".
        -"Nu fac misto de tine. De ce si a doua oara reactionezi la fel" imi zise el dand ochii peste cap. Am tacut uitandu-ma in continuare la el uimita de ceea ce imi zisese, dar parca o parte din mine vroia sal creada. Dar imi era greu. Ok. Aveam destule trasaturi de vampir din cate citisem eu. Era palid la fata, avea o culoare ciudata la ochi, era extrem de frumos si mai nou il atrageau uratele.
        -"Vrei te rog sa incetezi cu asta?" imi zise el suparat de data asta.
        -"Scuze, dar imi vine greu a crede acest lucru".
        -"Cu timpul o sa ma crezi. Acum sa ajumgem unde ne intereseaza mai mult. Ce s-a intamplat de ai fost ranita. Vezi tu, eu fac parte dintr-o familie regala de vampiri, iar acestia au diferite reguli, unele stricte si unele peste care poti trece cu vederea. Prima regula care am incalcat-o a fost ca sa traiesc printre muritori. Sa merg la scoala si asa mai departe. Atat. Pana te-am cunoscut pe tine" zise el aplecandu-se spre mine fixandu-ma cu privirea.
        -"Eu? Eu ce am facut?" am zis cu o fata de nevinovata.
        -"De prima oara cand te-am vazut parca ceva in interiorul meu a inceput sa miste, sa fluture. Mici vibratii imi strabateau corpul de fiecare data cand te vedeam. La inceput am incercat sa te ocolesc, dar cu cat faceam asta cu atat tu incercai sa te apropii de mine, iar acele vibratii se accentuau din ce in ce mai mult. Pana la urma am cedat si de atunci suntem impreuna, desi am incalcat cea mai mare si mai importanta regula. 'Nu te indragostii de un om' " zise acesta prinzandu-mi mana intr-a lui.
        Vedeam in ochii lui tristete insa nu regreta.
        -"Sigur ca nu regret. Chiar de ar fi sa o iau de la capat as face la fel". Ochii lui se intunecara. Pareau doua margele de matanii. Imi placea sa il privesc. Fara sa imi dau seama, mi-am ridicat mana si i-am mangaiat obrazul rece. Acesta ridica privirea intalnind-o pe a mea si continua.
        -"Ai mei au incercat sa ma faca sa ma razgandesc, dar eram prea ametit de parfumul tau". Am deschis gura sa zic ceva dar am inchis-o la loc privindu-l in continuare. Il credeam, incetul cu incetul incercam sa fac legatura cu imaginile acelea de mai devreme si oarecum aveau sens.
        -"Dar barbatul acela ..... am ezitat apoi rasufland usor am continuat privind patura ce invelea patul.... inalt, brunet si cu ochii rosii, cine e?"
        -"De unde sti despre el", se incrunta. Am raspuns mai departe tot cu privirea in jos.
        "Seara trecuta, am vazut imagini, unele clare, unele nu. Insa in unele te-am vazut pe tine, te bateai cu el. Eu eram ranita la cap si zgariata pe tot corpul", am vrut sa continui dar m-am oprit.
        -"El .... el e fratele meu Claudiu. Vroia sa te omoare. Jigodia!!" a zis el printre dinti.
        -" Ce s-a intamplat" l-am intrebat privindu-l atenta.
        -" El te luase prizoniera. Mereu a vrut el sa fie incoronat, sa fie urmatorul la tron, dar eu am fost primul cum s-ar zice. Cand a vazut ca am tradat familia, iar familia tot nu vroia sa-l desemneze pe el mostenitor parca a inebunit. Te-a luat drept prizoniera doar ca sa ajunga la mine. Vroia sa te omoare in acel moment. Eu nu am putu suporta gandul ca te voi pierde si ... si..." l-am oprit din povestit punandu-i un deget pe buzele catifelate, dar reci. Ma privii o secunda dupa care continua: "Nici acum nu suntem in siguranta. A scapat, iar acum vrea neaparat sa se razbune.
Priveam in gol in momentul acela. Ceva nu se potrivea. El nu imi povestise de copil.
         -"Ce copil?" e uita nedumerit la mine.
         -"Era un copil langa mine".
         -"Nu era nimic langa tine Angela" imi confirma acesta. Cum era cu putinta? L-am vazut. Era langa mine. Un copil, in jur de 3 ani, cu parul blond pana la ceafa, cu ochii albastrii si cu buzele rozalii.
         -"Ba da" i-am raspuns inca confuza.
         -"Nu Angela. Nu eram decat eu si Claudiu in fata ta. Atat". Ceva nu era bine. Ceva nu se potrivea cu imaginile astea. Ceva era in plus, dar nu avea cum sa fie copilul, era prea real. Apoi mi-am amintit o alta fetita de vreo 10 ani, cu parul negru scurt si ochii de aceeasi culoare ca ai lui.
-"Pe ea unde ai vazut-o?" ma intreba uimit.
-"Pe cine?"
-"Pe sora mea? Fata din imaginea din mintea ta".
-"Nu stiu. Pur si simplu era acolo si ea" i-am zis incercand sa ma calmez.
-"Asta e foarte ciudat".
-"Ce anume?"
-"Ea nu a fost de fata, iar tu nu ai cunoscut-o niciodata. Toate imaginile alea sunt ca ultima bataie cu el , dar par mai diferite" zise incruntandu-se. "Foarte ciudat" era ganditor acum.  Mi-am ridicat privirea spre el. Parea ca ii era rau. Cearcanea isi facea aparitia sub ochii lui blanzi.
         -"Te simti bine? De cand nu ai mai dormit?" il intreb apropiindu-ma de el luandu-i fata in mainile mele calde.
         -"De ceva vreme".
         Il priveam in ochi si parca ma pierdeam in farmecul lor. Mi-am apropiat incet buzele de ale lui, sarutandu-l cu pasiune. "Doamne! Ce fac? Mai bine renunt pana nu se intampla ceva. Inca e slabit" imi ziceam in minte. Insa cand sa ma retrag i-am simtit mainile in jurul taliei mele, tragandu-ma mai aproape de el. Iar imi citise gandurile, dar de data asta ma bucuram ca o facuse. Sarutul a devenit din ce in ce mai intens, amandoi contribuind cu aceeasi forta si cu o dorinta arzatoare. Mi-a mangaiat incet buzele cu ale lui, umezindu-le si facandu-le sa doreasca mai mult. Si-a afundat limba adanc in gura mea si cu cat inainta mai mult cu atat vroiam mai mult. A inceput sa imi sarute gatul , lasandu-ma sa alunec usor pe perna. Mi-am incolacit bratele in jurul gatului lui si l-am tras la acelasi nivel cu buzele mele reluand sarutul ce imi taia rasuflarea. A continuat sa coboare spre gat, in timp ce mainile ii alunecau pe tot corpul meu facandu-ma sa tremur. Mi-am indreptat mainile spre camasa lui incercand sa ii desfac nasturii, insa dupa ce am desfacut unul acesta s-a retras brusc, zburand in peretele celalalt. Am ramas impietrita. Respiratia incerca sa isi gaseasca ritmul ei normal in timp ce il priveam pe Daniel si el pe mine.
        -"S-a intamplat ceva?" l-am intrebat printre rasuflarile grele.
        -"Trebuie ... trebuie sa plec" si se intoarse spre fereastra.
        -"Am facut ceva ce nu trebuia?" l-am intrebat curioasa.
        -"Angela, sunt vampir, nu sunt un baiat obisnuit" mi-a raspuns in timp ce isi indrepta privirea spre mine lasandu-ma sa ii observ ochii care acum se intunecara.
        -"Scuze" am raspuns lasand privirea in jos. Intr-o fractiune de secunda el era langa mine, ridicandu-mi privirea.
        -"Nu esti tu de vina, ci eu" mi-a raspuns zambind tragandu-ma aproape de el imbratisandu-ma dupa care disparu pe fereastra.
Am dat sa ma ridic din pat sa ma indrept spre fereastra, dar nici bine nu am facut un pas ca m-am impiedicat de niste haine ce erau aruncate pe jos. "Ce impiedicata mai sunt!" imi ziceam in timp ce ma apropiam de fereastra.

SbC*1*-Begining

Tocmai atunci cand crezi ca nu mai ai nici un scop in viata, o farama de speranta iti apare in cale sub forma unui inger al iubirii , doar ca aperentele pot fi inselatoare.

        Ochii lui ma linisteau. Eram asezata in patul moale din camera mea. Priveam inspre el insa nu puteam inca distinge figurile foarte bine, dar ochii lui ii vedeam perfect. O culoare nemaiintalnita pana in acel moment la alte persoane sau el nu era o persoana. Ce era el? Am incercat sa ma misc insa trupul parca era tintuit de pat. Nu voia sa ma asculte. Ce mi se intamplase? De ce ma aflam aici, in starea asta?
        -"Te-ai lovit la cap intr-o incaierare" imi zise o voce calda ce rasuna in camera ca o soapta. Cum de mi-a raspuns? Nici macar nu am vorbit.
       -"Iti pot citii gandurile. Stai linistita, o sa intelegi totul dupa ce iti vei revenii" imi raspunse acesta din linistea ce invaluia camera. Privirea era indreptata spre locul de unde venise vocea, dar nu era decat o umbra. Atat puteam vedea. Apoi am simtit o mana rece pe umarul dezgolit si respiratia acelei persoane ce ma facu sa tremur din toate incheieturile.
       -"Linisteste-te si incearca sa dormi, o sa te simti mai bine daca te odihnesti" imi zise in timp ce isi lipii buzele reci ca gheata de ale mele intr-un sarut dulce insa scurt. Nu vroiam sa adorm, aveam atatea intrebari carora le cautam raspunsuri. Trebuia sa aflu mai multe. Intr-o secunda mi-am simtit ploapele grele ca plumbul si am adormit. Nu stiu cum a reusit sa faca acest lucru.
       In subconstientul meu, mici imagini isi faceau aparitia. Parea un film prost regizat. Nu intelegeam ce erau cu ele si ce voiau sa imi arate. Parea a fii o incaierare, exact ce zisese si baiatul acela care ma sarutase acum cateva minute sau trecusera deja ore. Am incercat sa ma concentrez pe acele imagini, a le descifra pentru a intelege cat de cat ce se petrecuse.
Singurele lucruri ce am putut vedea cat de cat clar au fost doua persoane, un barbat inalt, blond cu ochii mov, ce semana cu baiatul de mai devreme si un baiat tot la fel de inalt, brunet cu ochii rosii, care ma inspaimantau de fiecare data cand ii priveam. Transmiteau o stare de soc, de paralizie. Am incercat sa trec la urmatoarele imagini. Era o fata cu parul saten inchis, lung cu ochii negri ca noaptea, afisand mici sclipiri precum stelele. Am incercat sa o vad mai bine si am constatat ca eram eu. Eram ranita. Picaturi de sange se prelingeau pe obrajii palizi, iar trupul imi era ranit prin diferite zgarieturi. Ma aflam langa un copil ce parea ca se zbatea de durere. Cand am vrut sa ma apropii mai mult m-am lovit parca de un geam. In momentul impactului imaginile au disparut lansandu-ma intr-o obscuritate ce parea ca nu se va termina. Am incercat sa gasesc chiar si cea mai mica lumina, dar in zadar. Am simtit cum sangele incepea sa imi inghete in vene, cum cu fiecare pas pe care il faceam ma pierdeam si mai mult in abis. Ultimul pas pe care l-am facut m-a facut sa tresar si sa ma trezesc. Razele soarelui ce-mi lumina fata imi facea rau ochilor care abia iesisera din intuneric. Mi-am miscat mana pentru a o duce la frunte. Picaturi de sudoare imi curgeau acum pe obrajii calzi. Ma puteam misca! In sfarsit ma puteam misca. M-am ridicat in capul oaselor pentru a privii in jur. "Camera mea" am spus in soapta. O camera simpla, vopsita intr-o nuanta de bej, cu mobilier din lemn de pin de culoare maro inchis. Un birou in dreapta mea cu un calculator, in stanga mea fereastra ce era deschisa lasand adierea vantului sa limpezeasca atmosfera, iar in fata patului un sifonier micut.
        Am vrut sa ma ridit din pat dar m-am asezat la loc din cauza picioarelor care imi tremurau.
        -"Te-ai trezit" imi zise vocea calda a acelui baiat ce tocmai intra in camera. Am ridicat privirea si am ramas uimita cat de frumos era. Era acelasi baiat din acea imagine. Baiatul blond cu ochii mov. "Deci n-am visat" imi ziceam in minte afisand un zambet la care imi raspunse si el.
        -"Da, dar tot ametita sunt" i-am raspuns intr-un final printre rasuflari. "Cine esti?" l-am intrebat imediat ce s-a apropiat de mine.
        -"Nici bine nu te-ai trezit si deja incepi cu interogatoriul?" ma intreba acesta in timp ce zambea amuzat.
Si normal ca vroiam sa aflu cine era.  Un necunoscut in camera unei fete nu e tocmai o imagine foarte buna in fata unui parinte. Ce ar crede tata ca s-a intamplat? Mai ales ca m-a si sarutat. Nesimtitul! Cine stie ce s-a mai intamplat si eu nu stiu. L-am vazut cum se amuza si l-am intrebat suparata:
        -"Ce e asa amuzamt?"
        -"Ceea ce gandesti" imi raspunse in timp ce se aseza langa picioarele mele. "Iar tatal tau nu e acasa. A plecat cu o treaba importanta de munca pana in Germania, asa ca poti sta linsitita". Cum naiba! Mi-a citi gandurile? O liniste subtila se asternu pentru cateva momente dupa care am spart gheata.
        -"Deci ai de gand sa imi spui ce s-a intamplat si cine esti?"
        -"Ma numesc Daniel in primul rand. Tu mai stii cum te cheama?" ma intreba acesta uitandu-se printre gene la mine. Am stat un moment si m-am gandit iar apoi i-am raspuns.
        -"Ma cheama Angela. Angela Aldea".
        -"Asta e bine ca inca mai stii cum te cheama. Ei bine, tu esti prietena mea". Am ramas inlemnita. Cum puteam fi prietena unui baiat atat de frumos. Sigur era vorba despre mine? Sau poate m-am lovit eu la cap si l-a afectat pe el. Din cate stiu nu am fost cu nici un baiat pana in momentul de fata. Si din cate stiu am 19 ani. Stiu ca suna aiurea. 19 ani si inca virgina.
        -"Vrei te rog sa nu te mai gandesti aiurea si sa ma lasi sa termin? Si ce daca nu imi pasa!" imi zise acesta aproape rastindu-se la mine.
        -"Ok, ok. Continua" i-am zis bonsuflandu-ma ca un copil de 4 ani caruia i s-a refuzat o jucarie. "Ce nesuferit".
        -"Si te rog nu ma mai jignii" imi zise razand. Mi-am dat ochii peste cap acceptand propunerea lui. Pentru moment. "Deci cum spuneam, sunt prietenul tau. Suntem impreuna de cateva luni. Suntem impreuna la facultatea de Drept Administrativ, anul I, numai ca invatam in clase diferite" imi zise in timp ce se uita la expresia fetei mele care era linistita.
        -"Poti sa imi spui altceva ce nu stiu?" i-am turnat in timp ce mi-am ridicat picioarele in pat , facandu-ma comoda. El se aseza langa mine aplecandu-se spre fata mea usor. Mi-am simtit cum inima imi bate tare in piept vrand sa iasa si sa o ia la fuga, iar obrajii parca imi luau foc inrosindu-se.
        -"Asta imi place la tine" imi zise el amuzandu-se de reactia mea.
        -"Ce anume?" l-am intrebat intorcand privirea spre calculator.
        -"Cum rosesti". M-am dat mai in spate pana am ajusn la spalier. Stateam lipita de el, iar baiatul blond s-a apropiat si mai mult de mine astfel ca fetele noastre erau la doar cativa centimetrii departare. Baiatul asta vroia sa ma omoare cu chestii astea. Apoi privindu-l in ochii lui mov care ma fascinau am reusit sa continui:
"Ai degand sa continui povestea sau vrei sa ma torturezi in continuare?"
        -"Continui" imi raspunse zambind indepartandu-se un pic.
        -"Bine. De data asta te ascult".