Tocmai atunci cand crezi ca nu mai ai nici un scop in viata, o farama de speranta iti apare in cale sub forma unui inger al iubirii , doar ca aperentele pot fi inselatoare.
Ochii lui ma linisteau. Eram asezata in patul moale din camera mea. Priveam inspre el insa nu puteam inca distinge figurile foarte bine, dar ochii lui ii vedeam perfect. O culoare nemaiintalnita pana in acel moment la alte persoane sau el nu era o persoana. Ce era el? Am incercat sa ma misc insa trupul parca era tintuit de pat. Nu voia sa ma asculte. Ce mi se intamplase? De ce ma aflam aici, in starea asta?
-"Te-ai lovit la cap intr-o incaierare" imi zise o voce calda ce rasuna in camera ca o soapta. Cum de mi-a raspuns? Nici macar nu am vorbit.
-"Iti pot citii gandurile. Stai linistita, o sa intelegi totul dupa ce iti vei revenii" imi raspunse acesta din linistea ce invaluia camera. Privirea era indreptata spre locul de unde venise vocea, dar nu era decat o umbra. Atat puteam vedea. Apoi am simtit o mana rece pe umarul dezgolit si respiratia acelei persoane ce ma facu sa tremur din toate incheieturile.
-"Linisteste-te si incearca sa dormi, o sa te simti mai bine daca te odihnesti" imi zise in timp ce isi lipii buzele reci ca gheata de ale mele intr-un sarut dulce insa scurt. Nu vroiam sa adorm, aveam atatea intrebari carora le cautam raspunsuri. Trebuia sa aflu mai multe. Intr-o secunda mi-am simtit ploapele grele ca plumbul si am adormit. Nu stiu cum a reusit sa faca acest lucru.
In subconstientul meu, mici imagini isi faceau aparitia. Parea un film prost regizat. Nu intelegeam ce erau cu ele si ce voiau sa imi arate. Parea a fii o incaierare, exact ce zisese si baiatul acela care ma sarutase acum cateva minute sau trecusera deja ore. Am incercat sa ma concentrez pe acele imagini, a le descifra pentru a intelege cat de cat ce se petrecuse.
Singurele lucruri ce am putut vedea cat de cat clar au fost doua persoane, un barbat inalt, blond cu ochii mov, ce semana cu baiatul de mai devreme si un baiat tot la fel de inalt, brunet cu ochii rosii, care ma inspaimantau de fiecare data cand ii priveam. Transmiteau o stare de soc, de paralizie. Am incercat sa trec la urmatoarele imagini. Era o fata cu parul saten inchis, lung cu ochii negri ca noaptea, afisand mici sclipiri precum stelele. Am incercat sa o vad mai bine si am constatat ca eram eu. Eram ranita. Picaturi de sange se prelingeau pe obrajii palizi, iar trupul imi era ranit prin diferite zgarieturi. Ma aflam langa un copil ce parea ca se zbatea de durere. Cand am vrut sa ma apropii mai mult m-am lovit parca de un geam. In momentul impactului imaginile au disparut lansandu-ma intr-o obscuritate ce parea ca nu se va termina. Am incercat sa gasesc chiar si cea mai mica lumina, dar in zadar. Am simtit cum sangele incepea sa imi inghete in vene, cum cu fiecare pas pe care il faceam ma pierdeam si mai mult in abis. Ultimul pas pe care l-am facut m-a facut sa tresar si sa ma trezesc. Razele soarelui ce-mi lumina fata imi facea rau ochilor care abia iesisera din intuneric. Mi-am miscat mana pentru a o duce la frunte. Picaturi de sudoare imi curgeau acum pe obrajii calzi. Ma puteam misca! In sfarsit ma puteam misca. M-am ridicat in capul oaselor pentru a privii in jur. "Camera mea" am spus in soapta. O camera simpla, vopsita intr-o nuanta de bej, cu mobilier din lemn de pin de culoare maro inchis. Un birou in dreapta mea cu un calculator, in stanga mea fereastra ce era deschisa lasand adierea vantului sa limpezeasca atmosfera, iar in fata patului un sifonier micut.
Am vrut sa ma ridit din pat dar m-am asezat la loc din cauza picioarelor care imi tremurau.
-"Te-ai trezit" imi zise vocea calda a acelui baiat ce tocmai intra in camera. Am ridicat privirea si am ramas uimita cat de frumos era. Era acelasi baiat din acea imagine. Baiatul blond cu ochii mov. "Deci n-am visat" imi ziceam in minte afisand un zambet la care imi raspunse si el.
-"Da, dar tot ametita sunt" i-am raspuns intr-un final printre rasuflari. "Cine esti?" l-am intrebat imediat ce s-a apropiat de mine.
-"Nici bine nu te-ai trezit si deja incepi cu interogatoriul?" ma intreba acesta in timp ce zambea amuzat.
Si normal ca vroiam sa aflu cine era. Un necunoscut in camera unei fete nu e tocmai o imagine foarte buna in fata unui parinte. Ce ar crede tata ca s-a intamplat? Mai ales ca m-a si sarutat. Nesimtitul! Cine stie ce s-a mai intamplat si eu nu stiu. L-am vazut cum se amuza si l-am intrebat suparata:
-"Ce e asa amuzamt?"
-"Ceea ce gandesti" imi raspunse in timp ce se aseza langa picioarele mele. "Iar tatal tau nu e acasa. A plecat cu o treaba importanta de munca pana in Germania, asa ca poti sta linsitita". Cum naiba! Mi-a citi gandurile? O liniste subtila se asternu pentru cateva momente dupa care am spart gheata.
-"Deci ai de gand sa imi spui ce s-a intamplat si cine esti?"
-"Ma numesc Daniel in primul rand. Tu mai stii cum te cheama?" ma intreba acesta uitandu-se printre gene la mine. Am stat un moment si m-am gandit iar apoi i-am raspuns.
-"Ma cheama Angela. Angela Aldea".
-"Asta e bine ca inca mai stii cum te cheama. Ei bine, tu esti prietena mea". Am ramas inlemnita. Cum puteam fi prietena unui baiat atat de frumos. Sigur era vorba despre mine? Sau poate m-am lovit eu la cap si l-a afectat pe el. Din cate stiu nu am fost cu nici un baiat pana in momentul de fata. Si din cate stiu am 19 ani. Stiu ca suna aiurea. 19 ani si inca virgina.
-"Vrei te rog sa nu te mai gandesti aiurea si sa ma lasi sa termin? Si ce daca nu imi pasa!" imi zise acesta aproape rastindu-se la mine.
-"Ok, ok. Continua" i-am zis bonsuflandu-ma ca un copil de 4 ani caruia i s-a refuzat o jucarie. "Ce nesuferit".
-"Si te rog nu ma mai jignii" imi zise razand. Mi-am dat ochii peste cap acceptand propunerea lui. Pentru moment. "Deci cum spuneam, sunt prietenul tau. Suntem impreuna de cateva luni. Suntem impreuna la facultatea de Drept Administrativ, anul I, numai ca invatam in clase diferite" imi zise in timp ce se uita la expresia fetei mele care era linistita.
-"Poti sa imi spui altceva ce nu stiu?" i-am turnat in timp ce mi-am ridicat picioarele in pat , facandu-ma comoda. El se aseza langa mine aplecandu-se spre fata mea usor. Mi-am simtit cum inima imi bate tare in piept vrand sa iasa si sa o ia la fuga, iar obrajii parca imi luau foc inrosindu-se.
-"Asta imi place la tine" imi zise el amuzandu-se de reactia mea.
-"Ce anume?" l-am intrebat intorcand privirea spre calculator.
-"Cum rosesti". M-am dat mai in spate pana am ajusn la spalier. Stateam lipita de el, iar baiatul blond s-a apropiat si mai mult de mine astfel ca fetele noastre erau la doar cativa centimetrii departare. Baiatul asta vroia sa ma omoare cu chestii astea. Apoi privindu-l in ochii lui mov care ma fascinau am reusit sa continui:
"Ai degand sa continui povestea sau vrei sa ma torturezi in continuare?"
-"Continui" imi raspunse zambind indepartandu-se un pic.
-"Bine. De data asta te ascult".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu