-"Problema este ca eu nu sunt un baiat normal". Am zambit un pic amuzata de ceea ce zisese el. "Asta nu e ceva nou" imi ziceam in gand chicotind. Un tusit se auzii din partea lui si am devenit din nou serioasa.
-"Sunt ... vampir". Parca mi-a picat fata jos si acum trebuia sa o adun cu matura si sa o reasamblez ca un puzzel. Cum naiba vampir? Ei nu exista. Sunt persoanje mirifice. "Sigur a vazut ca nu sunt sanatoasa si ma ia la misto".
-"Nu fac misto de tine. De ce si a doua oara reactionezi la fel" imi zise el dand ochii peste cap. Am tacut uitandu-ma in continuare la el uimita de ceea ce imi zisese, dar parca o parte din mine vroia sal creada. Dar imi era greu. Ok. Aveam destule trasaturi de vampir din cate citisem eu. Era palid la fata, avea o culoare ciudata la ochi, era extrem de frumos si mai nou il atrageau uratele.
-"Vrei te rog sa incetezi cu asta?" imi zise el suparat de data asta.
-"Scuze, dar imi vine greu a crede acest lucru".
-"Cu timpul o sa ma crezi. Acum sa ajumgem unde ne intereseaza mai mult. Ce s-a intamplat de ai fost ranita. Vezi tu, eu fac parte dintr-o familie regala de vampiri, iar acestia au diferite reguli, unele stricte si unele peste care poti trece cu vederea. Prima regula care am incalcat-o a fost ca sa traiesc printre muritori. Sa merg la scoala si asa mai departe. Atat. Pana te-am cunoscut pe tine" zise el aplecandu-se spre mine fixandu-ma cu privirea.
-"Eu? Eu ce am facut?" am zis cu o fata de nevinovata.
-"De prima oara cand te-am vazut parca ceva in interiorul meu a inceput sa miste, sa fluture. Mici vibratii imi strabateau corpul de fiecare data cand te vedeam. La inceput am incercat sa te ocolesc, dar cu cat faceam asta cu atat tu incercai sa te apropii de mine, iar acele vibratii se accentuau din ce in ce mai mult. Pana la urma am cedat si de atunci suntem impreuna, desi am incalcat cea mai mare si mai importanta regula. 'Nu te indragostii de un om' " zise acesta prinzandu-mi mana intr-a lui.
Vedeam in ochii lui tristete insa nu regreta.
-"Sigur ca nu regret. Chiar de ar fi sa o iau de la capat as face la fel". Ochii lui se intunecara. Pareau doua margele de matanii. Imi placea sa il privesc. Fara sa imi dau seama, mi-am ridicat mana si i-am mangaiat obrazul rece. Acesta ridica privirea intalnind-o pe a mea si continua.
-"Ai mei au incercat sa ma faca sa ma razgandesc, dar eram prea ametit de parfumul tau". Am deschis gura sa zic ceva dar am inchis-o la loc privindu-l in continuare. Il credeam, incetul cu incetul incercam sa fac legatura cu imaginile acelea de mai devreme si oarecum aveau sens.
-"Dar barbatul acela ..... am ezitat apoi rasufland usor am continuat privind patura ce invelea patul.... inalt, brunet si cu ochii rosii, cine e?"
-"De unde sti despre el", se incrunta. Am raspuns mai departe tot cu privirea in jos.
"Seara trecuta, am vazut imagini, unele clare, unele nu. Insa in unele te-am vazut pe tine, te bateai cu el. Eu eram ranita la cap si zgariata pe tot corpul", am vrut sa continui dar m-am oprit.
-"El .... el e fratele meu Claudiu. Vroia sa te omoare. Jigodia!!" a zis el printre dinti.
-" Ce s-a intamplat" l-am intrebat privindu-l atenta.
-" El te luase prizoniera. Mereu a vrut el sa fie incoronat, sa fie urmatorul la tron, dar eu am fost primul cum s-ar zice. Cand a vazut ca am tradat familia, iar familia tot nu vroia sa-l desemneze pe el mostenitor parca a inebunit. Te-a luat drept prizoniera doar ca sa ajunga la mine. Vroia sa te omoare in acel moment. Eu nu am putu suporta gandul ca te voi pierde si ... si..." l-am oprit din povestit punandu-i un deget pe buzele catifelate, dar reci. Ma privii o secunda dupa care continua: "Nici acum nu suntem in siguranta. A scapat, iar acum vrea neaparat sa se razbune.
Priveam in gol in momentul acela. Ceva nu se potrivea. El nu imi povestise de copil.
-"Ce copil?" e uita nedumerit la mine.
-"Era un copil langa mine".
-"Nu era nimic langa tine Angela" imi confirma acesta. Cum era cu putinta? L-am vazut. Era langa mine. Un copil, in jur de 3 ani, cu parul blond pana la ceafa, cu ochii albastrii si cu buzele rozalii.
-"Ba da" i-am raspuns inca confuza.
-"Nu Angela. Nu eram decat eu si Claudiu in fata ta. Atat". Ceva nu era bine. Ceva nu se potrivea cu imaginile astea. Ceva era in plus, dar nu avea cum sa fie copilul, era prea real. Apoi mi-am amintit o alta fetita de vreo 10 ani, cu parul negru scurt si ochii de aceeasi culoare ca ai lui.
-"Pe ea unde ai vazut-o?" ma intreba uimit.
-"Pe cine?"
-"Pe sora mea? Fata din imaginea din mintea ta".
-"Nu stiu. Pur si simplu era acolo si ea" i-am zis incercand sa ma calmez.
-"Asta e foarte ciudat".
-"Ce anume?"
-"Ea nu a fost de fata, iar tu nu ai cunoscut-o niciodata. Toate imaginile alea sunt ca ultima bataie cu el , dar par mai diferite" zise incruntandu-se. "Foarte ciudat" era ganditor acum. Mi-am ridicat privirea spre el. Parea ca ii era rau. Cearcanea isi facea aparitia sub ochii lui blanzi.
-"Te simti bine? De cand nu ai mai dormit?" il intreb apropiindu-ma de el luandu-i fata in mainile mele calde.
-"De ceva vreme".
Il priveam in ochi si parca ma pierdeam in farmecul lor. Mi-am apropiat incet buzele de ale lui, sarutandu-l cu pasiune. "Doamne! Ce fac? Mai bine renunt pana nu se intampla ceva. Inca e slabit" imi ziceam in minte. Insa cand sa ma retrag i-am simtit mainile in jurul taliei mele, tragandu-ma mai aproape de el. Iar imi citise gandurile, dar de data asta ma bucuram ca o facuse. Sarutul a devenit din ce in ce mai intens, amandoi contribuind cu aceeasi forta si cu o dorinta arzatoare. Mi-a mangaiat incet buzele cu ale lui, umezindu-le si facandu-le sa doreasca mai mult. Si-a afundat limba adanc in gura mea si cu cat inainta mai mult cu atat vroiam mai mult. A inceput sa imi sarute gatul , lasandu-ma sa alunec usor pe perna. Mi-am incolacit bratele in jurul gatului lui si l-am tras la acelasi nivel cu buzele mele reluand sarutul ce imi taia rasuflarea. A continuat sa coboare spre gat, in timp ce mainile ii alunecau pe tot corpul meu facandu-ma sa tremur. Mi-am indreptat mainile spre camasa lui incercand sa ii desfac nasturii, insa dupa ce am desfacut unul acesta s-a retras brusc, zburand in peretele celalalt. Am ramas impietrita. Respiratia incerca sa isi gaseasca ritmul ei normal in timp ce il priveam pe Daniel si el pe mine.
-"S-a intamplat ceva?" l-am intrebat printre rasuflarile grele.
-"Trebuie ... trebuie sa plec" si se intoarse spre fereastra.
-"Am facut ceva ce nu trebuia?" l-am intrebat curioasa.
-"Angela, sunt vampir, nu sunt un baiat obisnuit" mi-a raspuns in timp ce isi indrepta privirea spre mine lasandu-ma sa ii observ ochii care acum se intunecara.
-"Scuze" am raspuns lasand privirea in jos. Intr-o fractiune de secunda el era langa mine, ridicandu-mi privirea.
-"Nu esti tu de vina, ci eu" mi-a raspuns zambind tragandu-ma aproape de el imbratisandu-ma dupa care disparu pe fereastra.
Am dat sa ma ridic din pat sa ma indrept spre fereastra, dar nici bine nu am facut un pas ca m-am impiedicat de niste haine ce erau aruncate pe jos. "Ce impiedicata mai sunt!" imi ziceam in timp ce ma apropiam de fereastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu